Articole cu tag-ul ‘vulcan’

Teide @Tenerife Vulcanul Teide, Tenerife

6 ore de zbor trec imediat cand te gandesti ca destinatia este o insula in Oceanul Atlantic. Teritoriu spaniol, Tenerife s-a adaptat cerintelor internationale. Culinar vorbind, nu ai cum sa nu remarci puternica influenta britanica. Undeva intre Costa Adeje si Playa de las Americas exista chiar o terasa numita “Hyde Park Corner”… este pe plaja, pe un drum drept.

Hoteluri multe, plaje artificial foarte bine ingrijite, palmieri, soare… vacanta perfecta pe o insula odinioara pustie. Tenerife este o insula vulcanica iar varful vulcanului Teide este un “must see” pentru orice turist. Parcul National Teide este inclus in Patrimoniul UNESCO din 2007. Ajungeti usor acolo. Din statiunile din sud sunt numeroase excursii de o zi, care includ Vulcanul si Loro Parque.

Eu recomand inchirierea unei masini. Nu va costa mai mult de 40 de euro, cu tot cu asigurari, la care se mai adauga benzina, cam 20 de euro pentru o zi intreaga. Luati-va incaltari comode, pentru urcat, si ceva mai gros de imbracat. Nu uitati ca diferenta de nivel intre zona de plaja si varf este de peste 3000 de m.  Cei de la centrul de inchirieri auto va vor da indicatii cum sa iesiti din localitate pe autostrada si care este iesirea potrivita pentru a ajunge la Vulcan. Calatoria dureaza cam o ora si jumatate, cu tot cu opririle pentru poze. Este un singur drum in sus, asa ca nu aveti cum sa va rataciti. Sosea foarte buna, cu serpentine, padure cam jumatate de drum apoi, peste 1200m, doar pietre. Fiind de origine vulcanica, au forme care mai de care mai ciudate. Drumul urca si coboara iar la un moment dat se deschide un platou iar in fata ta apare Teide. Peisajul pare selenar. Un décor numai bun pentru Star Wars.

Este bine sa porniti la drum mai de …

Citeste tot articolul
Palea Kameni, vulcanul adormit din Santorini DSC_0958

O excurie la vulcan nu trebuie sa lipseasca din programul sejurului. Doar il vezi in fiecare zi. Nu esti curios cum este mai de aproape?

Calatoria incepe inainte de 10 dimineata, cand numeroase autocare roiesc pe insula pentru a aduna turistii de la hoteluri. Nu, nu trebuie sa te chinui sa ajungi pe cont propriu in port. In pret este inclusa preluarea de la hotel (sau dintr-un punct in care are acces masina) si intoarcerea seara in acelasi loc. Totul poate dura pana la 5 sau 6 dupa amiaza, in functie de oprirea la care alegi sa cobori de pe vas. La intoarcere, sunt doua opriri: una in Oia (la timp pentru a lua cina si pentru a privi apusul – dar de aici trebuie sa ajungi singur inapoi la hotel) sau in portul din care s-a pornit de dimineata. Aici asteapta autocarele pentru a face transferul la hoteluri. 
Daca alegi sa cobori in Oia.. atentie! Este mult, foarte mult de urcat. Dar localnicii sunt inventivi. Si mai scot si un banut. Pentru 5 euro, un magarus te transporta sus in sat. Poate la incept ti-e mila de blajinele animale. Dar daca o pornesti pe jos iti va fi si mai mila de picioarele tale. 

Acum vulcanul doarme. Dar odata, demult, s-a suparat asa de tare, a erupt si a creat tot ce e in jur. Inclusiv Santorini. Prima oprire in excursie este chiar aici. In plus fata de pretul platit la inscriere, chiar la debarcarea pe insula trebuie platita o taxa de parc national, 2 euro/persoana. Aveti din nou nevoie de apa si incaltari comode, pentru urcat. Traseul nu este greu, dar este bolovanis. Fiecare ambarcatiune are un ghid (care vorbeste cel putin 4 limbi straine). Ghidul coboara cu turistii pe insula si urca impreuna cu ei. Din loc …

Citeste tot articolul
Hai hui, prin Santorini Santorini, intre Fira si Oia

Pentru ca vine vara, poate te intrebi: Unde sa merg anul asta in vacanta? Va ajut eu. Santorini este altfel decat tot ce am vazut pana acum. Ca sa-ti dai seama de ce, trebuie sa ajungi pe partea dinspre Vulcan a insulei. Undeva intre Fira, Firostefani, Imerovigli si Oia. Am vazut multe poze cu aceste sate, dar pana nu am ajuns sa le vad nu mi-am dat seama cat de pitoresti sunt. Totul este alb, un alb curat, luminos, grecesc. Si din cand in cand cate un acoperis albastru al unei capele. Casele sunt atarnate de stanca. La propriu. Se agata, unele cu disperare, unele sub altele, sfidand parca gravitatia. Majoritatea sunt hoteluri sau pensiuni. In zona de promenada sunt zeci de magazine de suveniruri si taverne. Este greu de ales unde va fi oprirea pentru pranz. Toate ofera meniuri imbietoare, la mare cautare fiind fructele de mare.

As putea vorbi mult si bine despre Santorini. Desi am stat doar patru zile, am luat cu mine tot ce am putut. Albul caselor, ospitalitatea localnicilor, rosul apusului, mirosul marii, musakaua, labirintul strazilor care te poarta unde vor ele.

Hotelul unde am stat era in Firostefani. Intr-una din zile, cineva mi-a spus: de ce nu mergi pe jos pana in Oia?. Satucul asta se vede din Firostefani. Dar pare atat de departe, undeva in capatul coastei, ca nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa pornesc la drum. Dar doamna a rostit cuvintele cu atata convingere incat nu am stat pe ganduri. Am luat apa, cele mai comode incaltari pe care le aveam la mine, aparatul de fotografiat si am pornit. Harta? Nici vorba. Tine doar cat mai aproape de mal. Pana la urma ai tinta in fata tot timpul, ca un norisor alb sprijinit de-o stanca, in zare. …

Citeste tot articolul